De atatea ori buzele tale mi-au soptit:
nu se poate, e prea mult, e prea putin,
nu acum, nu aici, poate maine, poate niciodata
Cand vrut-am sa le strang in palme
cuvintele s-au prefacut in scrum.
M-adun cu greu din umbra ta
si iti spun, pentru ca astazi pot,
“te iubesc”
acum, aici, fara amanare
iar de pe degetele inghetate
incet imi scutur pulberea
cuvintelor aruncate.