Again

Ştiu ce scriu acum. Este doar o altă scrisoare de dragoste, care probabil nu reprezintă nimic şi al cărei destinatar s-ar putea să dispară dintre rândurile ei în scurt timp...sau poate nu.

Poate în sfârşit am găsit adevăratul destinatar al tuturor scrisorilor mele. Poate ţie ţi-am scris dintotdeauna, dar nu ştiam.

Poate tu vei fi unicul destinatar al tuturor scrisorilor ce urmează.

Mi-ar plăcea să te păstrez în fiecare cuvânt, în fiecare literă, să rămâi acolo şi să nu mai pleci. Să te am mereu lângă mine, oricând te caut. Să nu ai cum să te pierzi între file, pentru că vei fi în toate.

Mi-ar plăcea mult mai mult să nu rămâi doar un cuvânt dintr-o scrisoare , vreau să te păstrez cu tot ceea ce reprezinţi tu, nu doar ce e scris din tine. Cuvintele se tranformă repede în amintire, iar amintirile, cu timpul, dispar.

Aş vrea să fim mereu cum suntem acum. Atât de...dar cum? Nu reuşesc să găsesc niciun cuvânt potrivit. Poate pentru că noi doi nu ne transformăm încă în amintire...

Viata ca o prada

Aventura constiintei mele e mereu in suspans....doar unele intamplari te fac sa intelegi ca existi. Ai nevoie de anumite limite,reguli,bucuri,suspine,zambete,lacrimi,adevaruri,minciuni...dar niciodata nevoia de tine! Stii sa iti intelegi prea bine trecutul,dar prezentul il ocolesti. Unde m-am pierdut?unde am incetat sa cred ca exist? Cand anume mi-am pierdut identitatea si am capatat in schimb vinovatie si sentimentul de inexistenta?Poate s-a iscat de la sine, poate s-a dobandit odata cu varsta sau poate e adevarat iar firea si-a urmat cursul, acela de a-mi revela si mie modul de inexistenta in care ma zbat infrigurata.Am observat ca sunt mai mult in acelasi timp,dar niciodata de doua ori.
Nu, nu intelegi nimic, pentru ca de ar fi asa, te-ar orbii durerea si te-ar ingenunchea pe spini, si ai tipa si te-ai ruga, dar ti-a da seama ca nimic nu o sa se schimbe niciodata, pentru ca vocea ta nu suna in realitatea celorlati...