Again

Ştiu ce scriu acum. Este doar o altă scrisoare de dragoste, care probabil nu reprezintă nimic şi al cărei destinatar s-ar putea să dispară dintre rândurile ei în scurt timp...sau poate nu.

Poate în sfârşit am găsit adevăratul destinatar al tuturor scrisorilor mele. Poate ţie ţi-am scris dintotdeauna, dar nu ştiam.

Poate tu vei fi unicul destinatar al tuturor scrisorilor ce urmează.

Mi-ar plăcea să te păstrez în fiecare cuvânt, în fiecare literă, să rămâi acolo şi să nu mai pleci. Să te am mereu lângă mine, oricând te caut. Să nu ai cum să te pierzi între file, pentru că vei fi în toate.

Mi-ar plăcea mult mai mult să nu rămâi doar un cuvânt dintr-o scrisoare , vreau să te păstrez cu tot ceea ce reprezinţi tu, nu doar ce e scris din tine. Cuvintele se tranformă repede în amintire, iar amintirile, cu timpul, dispar.

Aş vrea să fim mereu cum suntem acum. Atât de...dar cum? Nu reuşesc să găsesc niciun cuvânt potrivit. Poate pentru că noi doi nu ne transformăm încă în amintire...