De atatea ori buzele tale mi-au soptit:
nu se poate, e prea mult, e prea putin,
nu acum, nu aici, poate maine, poate niciodata
Cand vrut-am sa le strang in palme
cuvintele s-au prefacut in scrum.
M-adun cu greu din umbra ta
si iti spun, pentru ca astazi pot,
“te iubesc”
acum, aici, fara amanare
iar de pe degetele inghetate
incet imi scutur pulberea
cuvintelor aruncate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu